La etapa actuală această identificare românească cel mai lesne ar putea să se producă prin semnarea unui tratat interstatal de frățietate și relații speciale între ambele state de pe malurile Prutului. Doar așa la viitoarele negocieri de pace și de reașezare a ordinii europene, interesele României și ale Republicii Moldova nu vor fi examinate separat, dar vor reprezenta un tot întreg pe care va fi mult mai greu să-l ignore marii jucători geopolitici…
Anatol Țăranu
În presa occidentală mai mulți experți caută răspuns la întrebarea: Dacă Trump devine președinte al SUA, ce se va întâmpla cu Ucraina? Și cu toată Europa? La această întrebare defel retorică se mai adaugă și incertitudinile provocate de rezultatele de la recentele europarlamentare, care prevestesc creșterea influenței partidelor populiste, eurosceptice și anti-imigrație în legislativul european. Chiar dacă partidele proeuropene, inclusiv pro extinderea UE, au câștigat majoritatea locurilor în Parlamentul European, totuși, partidele de extremă-dreaptă vor avea acum de spus un cuvânt mult mai pronunțat în politica europeană.
O dublă provocare
Este recunoscut faptul că partidele europene de extremă dreaptă manifestă simpatii pro-ruse și pe acest motiv ar putea să se opună politicii de extindere a UE, prezentând în așa fel pericol pentru cursul de integrare europeană a Ucrainei, Moldovei și Georgiei. Dar și mai mari complicații comportă cazul Trump, care de curând în repetate rânduri a declarat că, dacă va fi ales președinte al Statelor Unite, va pune capăt războiului în Ucraina în 24 de ore. După cum a relatat The Washington Post, planul său de pacificare în Ucraina implică transferul Crimeii și Donbass-ului ocupat în Rusia, precum și o încetinire a procesului de extindere a NATO spre est.
În acest context mulți experți atrag atenția asupra faptului că retorica lui Trump poartă un pronunțat accent electoral și este formulată pe potriva așteptărilor alegătorilor americani. Trump este preocupat, cu precădere, de politica internă americană, iar în politica externă el caută, în primul rând, beneficii pentru Statele Unite, indiferent de tratatele și promisiunile pe care le are țara cu aliații săi. Din această logică provin avertismentele privind posibila abandonarea de către SUA a NATO, Trump argumentând poziția sa astfel: „Atâta timp cât ne este benefic să ajutăm, ajutăm. De îndată ce înțelegem că acest lucru este neprofitabil, ieșim din această poveste și nu ne legăm cu ideea că datorăm sau am promis ceva”.
Nu totul depinde de președinte
Cu toate acestea, preocupările cu privire la politica lui Trump față de NATO și Ucraina pot fi exagerate, explică unii americaniști. După ce a câștigat alegerile din 2016, Trump era deja așteptat să facă schimbări drastice în relațiile cu Ucraina, dar atunci acest lucru nu s-a întâmplat. Tot așa cum în ciuda întregii semnificații a rezultatelor alegerilor prezidențiale în SUA, problema majorității în Congres va fi nu mai puțin importantă. În sistemul politic american nu totul depinde de președinte. Ca exemplu se poate invoca situația de acum, când sub un președinte democrat, partidul său are doar o majoritate în camera superioară (Senat), în timp ce republicanii controlează Camera Reprezentanților. S-a văzut cum lipsa controlului total asupra Congresului l-a împiedicat mult timp pe președintele Biden să aloce pachetul de ajutor militar de 60,8 miliarde de dolari Ucrainei, republicanii blocând aprobarea legii timp de aproximativ șase luni.
În pofida atacului violent al Rusiei asupra Ucrainei, cetățenii europeni și, în speță, europenii din Europa Centrală și de Est se simt astăzi în siguranță. Ei au încredere în NATO ca organizație condusă de Statele Unite și, prin urmare, văzută la Moscova ca un adversar de temut. Însă, în același timp, declarațiile lui Donald Trump privind atașamentul SUA față de obligațiunile sale în cadrul NATO, îi motivează pe mulți politicieni, diplomați și experți din Europa de Est să se întrebe ce se va întâmpla cu țările lor dacă Donald Trump va câștiga viitoarele alegeri prezidențiale americane din noiembrie 2024?
Dar și o problemă pentru Kremlin
Este adevărat că unii experți văd victoria în alegeri a lui Trump ca pe o potențială problemă pentru Kremlin din cauza imprevizibilității sale. În calitate de argument în favoarea unei asemenea concluzii este adusă una din recentele declarații ale lui Trump că dacă ar fi fost președintele SUA în 2022, el ar fi ordonat bombardarea Moscovei ca răspuns la invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina. Probabil, asemenea abordări din partea lui Trump l-au determinat pe Putin să vorbească despre Biden și democrații americani ca parteneri de dialog politic mai preferabili pentru Rusia, în detrimentul lui Trump și a republicanilor din cauza riscului imprevizibilității ultimilor.
În statele Europei de Est se resimte o îngrijorare sporită pentru potențiala diminuare a angajamentului Washingtonului față de NATO, fapt care poate să aducă la creșterea apetitului imperialist al Rusiei în raport cu suveranitatea popoarelor acestor țări care și-au găsit garantată securitatea sub umbrela Alianței euroatlantice. Ce înseamnă să fii în afara NATO și la ce pericole ești expus, o demonstrează în mod clar soarta recentă a Ucrainei, Georgiei și a Republicii Moldova – primele două state au resimțit nemijlocit agresiunea militară rusă, pe când Republica Moldova se regăsește pe lista de așteptare a unei invazii militare rusești.
UE caută forme noi
Chiar dacă aceste trei state post-sovietice nu sunt apărate nemijlocit de NATO, logica funcțională a acestei alianțe de apărare obiectiv limitează aspirațiile hegemonice ale Moscovei. Însă această logică riscă să fie afectată în cazul cu Trump ca președinte al SUA. Washingtonul ar putea deveni atunci incapabil să ducă o politică externă hotărâtă de contracarare a politicilor imperialiste ale Rusiei. În acest caz ar crește exponențial riscurile la adresa suveranității Republicii Moldova, menținerii cursului politic de integrare în spațiul de civilizație european.
Pericolul șubrezirii rolului SUA în NATO a intensificat dezbaterea privind necesitatea prefacerii popoarele europene într-o comunitate de națiuni cu un grad calitativ nou de cooperare în materie de securitate, politică externă și de apărare, pentru care au o experiență deocamdată nesatisfăcătoare în prezent. Prin acordarea statutului de candidat la UE Ucrainei, Moldovei și Georgiei comunitatea a devenit implicată indirect în conflicte teritoriale din aceste țări europene cu Rusia. În aceste condiții statele UE au început să caute forme noi de cooperare în garantarea securității partenerilor săi, printre ele regăsindu-se practicile când tot mai multe state europene au încheiat, de la începutul anului 2024, acorduri bilaterale de securitate cu Ucraina. De asemenea a fost semnat și un parteneriat de securitate și apărare a UE cu Republica Moldova.
Un tratat interstatal de frățietate
Totodată, la etapa actuală nu există certitudine că aceste măsuri de securitate sunt suficiente pentru a tempera aspirațiile agresive ale Moscovei. Cel puțin, din declarațiile articulate de Putin reiese, că Moscova poate să accepte discuții despre pace în Ucraina doar cu condiția anexării teritoriilor ocupate de armata rusă în această țară, dar și de limitare a drepturilor statelor post-sovietice de a adera la NATO și UE. De fapt, Moscova cere recunoașterea de către comunitatea internațională a preferințelor sale de dominație geopolitică în spațiul post-sovietic în calitate de condiție de pacificare în Ucraina.
Fenomenul Trump în politica SUA, dar și ascensiunea ultra dreptei în politica UE creează un anumit culoar de așteptări favorabile intereselor Rusiei la viitoarele negocieri de pace în Ucraina. Privită printr-o asemenea optică perspectiva de dezvoltare a Republicii Moldova suferă de o vulnerabilitate pronunțată, fiind amenințată de menținerea statului moldovenesc în zona de influență geopolitică a Moscovei, în fieful lumii ruse. Cum nu odată s-a întâmplat în trecut, reușita depășirii războiului, deseori fiind chiar și iluzorie, ar putea fi achitată cu interesele micilor jucători de talia Republicii Moldova. Unica salvare este delimitarea categorică de lumea rusă prin identificarea cât mai strânsă și profundă a Republicii Moldova cu lumea românească, cu România. La etapa actuală această identificare românească cel mai lesne ar putea să se producă prin semnarea unui tratat interstatal de frățietate și relații speciale între ambele state de pe malurile Prutului. Doar așa la viitoarele negocieri de pace și de reașezare a ordinii europene, interesele României și ale Republicii Moldova nu vor fi examinate separat, dar vor reprezenta un tot întreg pe care va fi mult mai greu să-l ignore marii jucători geopolitici.
