În vremurile sovietice, când eram elev, apoi student și, ulterior, doctorand, ni se cerea să memorizăm, cunoaștem numaidecât numele membrilor din Biroul Politic al Partidului Comunist al URSS și al secretarilor partidelor comuniste din întreaga lume. Nu mi-au fost atunci de niciun folos aceste exerciții, stupizenia lor devenind și mai clară acum. Observăm însă, cu ochii deschiși, un paradox – deși, de peste treizeci de ani, suntem un stat independent, omul sovietic din ființa concetățenilor noștri nu dispare în uitarea istoriei, ci, dimpotrivă, se reproduce cu o fidelitate și o frecvență care îngrijorează.
Deși nu e amenințat cu Gulagul sau cu punerea la zid, omul nostru iubește necondiționat și astăzi Rusia, sărbătorește eliberarea Moldovei de sub „jugul burghezo-moșieresc român” și al hitleriștilor, îl iubește pe Putin pentru că este un mujik adevărat, cunoaște bine cine este ministrul apărării sau ministrul de externe al Federației Ruse, încearcă să privească, deja prin internet, emisiunile propagandiștilor Soloviev, Kiseliov, Skabeeva etc. Acum, dacă îl întrebi pe cetățeanul nostru neabătut cine este președintele sau prim-ministrul României, țară care a făcut mult pentru ieșirea din criza social-economică și politică a R. Moldova, vorbim de reparații de școli, grădinițe și drumuri, de granturi și ajutoare materiale nerambursabile, burse pentru elevi și studenți, de larga deschidere a pieței pentru produsele autohtone, mă tem că nu am primi un răspuns adecvat.
Și problema nu e doar a găgăuzilor și a transnistrenilor rătăciți sau a celor suferinzi de melancolie după „plombirul”, „piva” sau „salamul sovietic”. Mă tem că de aceeași amnezie suferă și mulți deținători de pașapoarte românești, acte care i-au ajutat pe posesori să se stabilească cu traiul în Occident sau să călătorească nestingherit în întreaga lume. Cetățenii cu pașapoarte românești nu cunosc nici care sunt partidele politice din România. Or, în acest an vor avea loc alegeri pentru Parlamentul European și e bine să votăm eurodeputați de foarte bună calitate. Asta mai ales când statul nostru își dorește să se integreze în Uniunea Europeană și europarlamentarii români, aleși și prin votul nostru, ar putea contribui la accederea noastră în bunăstarea și stabilitatea occidentală. O putem face nu doar din conștiința că suntem un neam, dar și din perspectiva unui pragmatism eficient, dacă tot ne dorim îmbrățișarea strânsă a unei economii de piață.
Omul care mai visează utopii sovietice, pe care nici carnagiul, ororile săvârșite de soldații lui Putin în Ucraina nu-l pot convinge, va muri precum o biată insectă căreia și un dovleac i se pare un glob pământesc.
